facultate
/fa.kul'ta.te/Etimologie
Din franceză faculté < latină facultas, facultatis.
Definiții
- capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine.
- însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se dezvolta, a realiza ceva.
- unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de un decan și cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele, pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | facultate | facultăți |
| genitiv-dativ | facultății | facultăților |
| vocativ | facultate | facultăților |
| articulat | facultatea | facultățile |