factotum
/fak'to.tum/Etimologie
Din franceză factotum < latină fac totum.
Definiții
- (livr.) persoană care (într-o instituție, într-o organizație etc.) inițiază, hotărăște și rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | factotum | — |
| genitiv-dativ | factotumului | — |
| vocativ | factotumule | — |
| articulat | factotumul | — |