factor
/ˈfak.tor/Etimologie
Din franceză facteur < latină factor.
Definiții
- element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen.
- (mat.) fiecare dintre termenii unei înmulțiri.
- mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic.
- mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul altor două mărimi diferite.
- funcționar al poștei care duce corespondență la destinație; poștaș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | factor | factori |
| genitiv-dativ | factorului | factorilor |
| vocativ | factorule | factorilor |
| articulat | factorul | factorii |