faclă
/'fa.klə/Etimologie
Din bulgară факла (fakla).
Definiții
- băț (la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă) care servește la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torță.
- rarfăclie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | faclă | facle |
| genitiv-dativ | faclei | faclelor |
| vocativ | faclă | faclelor |
| articulat | facla | faclele |