facilitate
/fa.ʧi.li'ta.te/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză facilité < latină facilitas, -atis.
Definiții
- însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință.
- (la pl.) înlesniri făcute cuiva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | facilitate | facilități |
| genitiv-dativ | facilității | facilităților |
| articulat | facilitatea | facilitățile |
Sinonime: 1: ușurință, 2: (mai ales la pl.) înlesnire
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză faciliter.
Definiții
- (v.tranz.) a înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | facilita | facilitau |
facilități
/fa.ʧi.liˈtəʦʲ/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din facilitate.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru facilitate.