fabulație
/fa.buˈla.ʦi.e/Etimologie
Din franceză fabulation < latină fabulatio.
Definiții
- poveste alegorică; (p.ext.) povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulație.
- figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar.
- prezentare a unei fapte imaginare ca reală; (p.ext.) minciună.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fabulație | fabulații |
| genitiv-dativ | fabulației | fabulațiilor |
| vocativ | fabulație | fabulațiilor |
| articulat | fabulația | fabulațiile |