← înapoi la căutare

fabula

/fa.bu'la/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză fabuler.

Definiții

  1. (v.tranz.) a imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; (p.ext.) a minți.

Declinare

CazSingularPlural
verbfabulafabulau

fabulă

/'fa.bu.lə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză fabulation < latină fabulatio.

Definiții

  1. scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta.
  2. istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; (p.ext.) minciună.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfabulăfabule
genitiv-dativfabuleifabulelor
vocativfabulăfabulelor
articulatfabulafabulele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică