fătătoare
/fə.tə'to̯a.re/Etimologie
Din a făta + sufixul -ătoare.
Definiții
- (despre femelele animalelor mamifere) care este aptă să fete.
- (pop.; substantivat, f.) organul genital al unor animale-femele.
Din a făta + sufixul -ătoare.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fătătoare | fătători |
| genitiv-dativ | fătătorii | fătătorilor |
| vocativ | fătătoare | fătătorilor |
| articulat | fătătoarea | fătătorile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică