făraș
/fəˈraʃ/Etimologie
Din turcă faraş.
Definiții
- obiect casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul, se strânge jarul etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | făraș | fărașe |
| genitiv-dativ | fărașului | fărașelor |
| vocativ | fărașule | fărașelor |
| articulat | fărașul | fărașele |