fărâmică
/fə.rɨ'mi.kə/Etimologie
Din fărâmă + sufixul -ică.
Definiții
- (pop.) fărâmiță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fărâmică | fărâmici |
| genitiv-dativ | fărâmicii | fărâmicilor |
| vocativ | fărâmică | fărâmicilor |
| articulat | fărâmica | fărâmicile |
Din fărâmă + sufixul -ică.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fărâmică | fărâmici |
| genitiv-dativ | fărâmicii | fărâmicilor |
| vocativ | fărâmică | fărâmicilor |
| articulat | fărâmica | fărâmicile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică