fărâmițare
/fə.rɨ.mi'ʦa.re/Etimologie
Din a (se) fărâmița.
Definiții
- acțiunea de a (se) fărâmița și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fărâmițare | fărâmițări |
| genitiv-dativ | fărâmițării | fărâmițărilor |
| vocativ | fărâmițare | fărâmițărilor |
| articulat | fărâmițarea | fărâmițările |