verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din fărâmă sau din latină *ex-formāre, confer italiană sformare („a desfigura”), sformato („diform”).
Definiții
- (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge.
- a (se) distruge, a (se) nimici.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | fărâma | fărâmau |
Sinonime: 1: (se) sfărâma, 2: (se) distruge
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din albaneză thërrime.
Definiții
- bucată mică rămasă din ceva (după ce s-a sfărâmat, s-a spart, s-a rupt etc.); fiecare dintre bucățelele în care s-a împărțit un obiect (în urma sfărâmării, spargerii, ruperii).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | fărâmă | fărâme |
| genitiv-dativ | fărâmei | fărâmelor |
| vocativ | fărâmă | fărâmelor |
| articulat | fărâma | fărâmele |