verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din germană falzen.
Definiții
- (v.tranz.) a prelucra cu falțul pieile tăbăcite pentru a le reduce și a le uniformiza grosimea.
- (v.tranz.) a face unor scânduri, țigle etc. un falț (care să permită îmbinarea lor).
- (v.tranz.) a executa îmbinarea unor piese de tablă cu ajutorul falțului.
- (v.tranz.) a îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură (în vederea manipulării, păstrării sau în vederea broșării ori a legării).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | fălțuea | fălțueau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | fălțuit | fălțuite |
| genitiv-dativ | fălțuitului | fălțuitelor |
| vocativ | fălțuitule | fălțuitelor |
| articulat | fălțuitul | fălțuitele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (despre piei tăbăcite) care și-a redus și și-a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falțul.
- (despre unele materiale de construcție) care are falț, prevăzut cu falț.
- (despre colile unei tipărituri) îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării).