fălțui
/fəl.ʦu'i/Etimologie
Din germană falzen.
Definiții
- (v.tranz.) a prelucra cu falțul pieile tăbăcite pentru a le reduce și a le uniformiza grosimea.
- (v.tranz.) a face unor scânduri, țigle etc. un falț (care să permită îmbinarea lor).
- (v.tranz.) a executa îmbinarea unor piese de tablă cu ajutorul falțului.
- (v.tranz.) a îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură (în vederea manipulării, păstrării sau în vederea broșării ori a legării).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | fălțuea | fălțueau |