← înapoi la căutare

făcălui

/fə.kə.lu'i/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Confer făcăleț.

Definiții

  1. (v.tranz.) (reg.) a amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure).

Declinare

CazSingularPlural
verbfăcălueafăcălueau

făcăluit

/fə.kə.lu'it/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a făcălui.

Definiții

  1. (reg.) faptul de a făcălui.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfăcăluitfăcăluite
genitiv-dativfăcăluituluifăcăluitelor
vocativfăcăluitulefăcăluitelor
articulatfăcăluitulfăcăluitele

făcăluit

/fə.kə.lu'it/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a făcălui.

Definiții

  1. (reg.; despre unele legume fierte) zdrobit, frecat, făcut piure.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică