fățuitoare
/fə.ʦu.i'to̯a.re/Etimologie
Din fățuitor.
Definiții
- persoană care fățuiește.
- unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fățuitoare | fățuitoare |
| genitiv-dativ | fățuitoarei | fățuitoarelor |
| vocativ | fățuitoareo | fățuitoarelor |
| articulat | fățuitoarea | fățuitoarele |