fățuială
/fə.ʦuˈja.lə/Etimologie
Din a fățui + sufixul -eală.
Definiții
- fățuire.
- (fig.) (pop.) pălmuire; bătaie dată cuiva (peste față).
- (concr.) strat subțire de mortar, bine netezit, care formează fața unei tencuieli.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fățuială | fățuieli |
| genitiv-dativ | fățuielii | fățuielilor |
| vocativ | fățuială | fățuielilor |
| articulat | fățuiala | fățuielile |