fârtat
/fɨr'tat/Etimologie
Din *frătat (< frate + sufixul -at, după slavă (veche) pobratim < bratŭ „frate”).
Definiții
- (pop.) prieten nedespărțit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce.
- tovarăș, ortac.
- termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fârtat | fârtați |
| genitiv-dativ | fârtatului | fârtaților |
| vocativ | fârtatule | fârtaților |
| articulat | fârtatul | fârtații |