fâneață
/fɨ'ne̯a.ʦə/Etimologie
Din fân + sufixul -eață.
Definiții
- teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fâneață | fânețe |
| genitiv-dativ | fâneței | fânețelor |
| vocativ | fâneață | fânețelor |
| articulat | fâneața | fânețele |