fânaț
/fɨ'naʦ/Etimologie
Din latină * fenacium.
Definiții
- (pop.) fâneață.
- fân.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fânaț | fânațuri |
| genitiv-dativ | fânațului | fânațurilor |
| vocativ | fânațule | fânațurilor |
| articulat | fânațul | fânațurile |
Din latină * fenacium.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fânaț | fânațuri |
| genitiv-dativ | fânațului | fânațurilor |
| vocativ | fânațule | fânațurilor |
| articulat | fânațul | fânațurile |
Din fânaț.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică