fânaț
/fɨ'naʦ/Etimologie
Din latină * fenacium.
Definiții
- (pop.) fâneață.
- fân.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fânaț | fânațuri |
| genitiv-dativ | fânațului | fânațurilor |
| vocativ | fânațule | fânațurilor |
| articulat | fânațul | fânațurile |
Din latină * fenacium.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fânaț | fânațuri |
| genitiv-dativ | fânațului | fânațurilor |
| vocativ | fânațule | fânațurilor |
| articulat | fânațul | fânațurile |
Din a (se) fana.
Din franceză faner.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | fana | fanau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică