fâlfâi
/fɨl.fɨˈi/Etimologie
Din fâl + f (âl) + sufixul -âi.
Definiții
- (v.intranz.) (despre păsări) a da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul.
- (v.intranz. și tranz.) a (se) legăna (o pânză, un steag, o batistă etc.) în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii; a flutura.
- (v.intranz.) (despre o flacără) a pâlpâi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | fâlfâea | fâlfâeau |