fâțâială
/fɨ.ʦɨˈja.lə/Etimologie
Din a fâțâi + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul; fâțâit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fâțâială | fâțâieli |
| genitiv-dativ | fâțâielii | fâțâielilor |
| vocativ | fâțâială | fâțâielilor |
| articulat | fâțâiala | fâțâielile |