exuberanță
/ek.su.beˈran.ʦə/Etimologie
Din franceză exubérance < latină exuberantia.
Definiții
- însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate.
- rarbogăție, belșug, abundență; varietate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | exuberanță | exuberanțe |
| genitiv-dativ | exuberanței | exuberanțelor |
| vocativ | exuberanță | exuberanțelor |
| articulat | exuberanța | exuberanțele |