extraordinar
/eks.tra.or.di'nar/Etimologie
Din franceză extraordinaire < latină extraordinarius.
Definiții
- (adesea adverbial) care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri etc.) foarte bun.
- (despre legi, măsuri, funcții etc.) care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite.