exterior
/eks.te.riˈor/Etimologie
Din franceză extérieur < latină exterior.
Definiții
- care este în afară de..., care este pe din afară, aflat dincolo de o limită; extern.
Din franceză extérieur < latină exterior.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | exterior | exterioare |
| genitiv-dativ | exteriorului | exterioarelor |
| vocativ | exteriorule | exterioarelor |
| articulat | exteriorul | exterioarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică