expertiză
/eks.per'ti.zə/Etimologie
Din franceză expertise.
Definiții
- cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei.
- (concr.) raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | expertiză | expertize |
| genitiv-dativ | expertizei | expertizelor |
| vocativ | expertiză | expertizelor |
| articulat | expertiza | expertizele |