experimentul
/eks.pe.riˈmen.tul/Etimologie
Din experiment.
Definiții
- forma de singular articulat pentru experiment.
experiment
/eks.pe.ri'ment/Etimologie
Din latină experimentum.
Definiții
- procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează; observație provocată, experiență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | experiment | experimente |
| genitiv-dativ | experimentului | experimentelor |
| vocativ | experimentule | experimentelor |
| articulat | experimentul | experimentele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică