experiment
/eks.pe.ri'ment/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din latină experimentum.
Definiții
- procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează; observație provocată, experiență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | experiment | experimente |
| genitiv-dativ | experimentului | experimentelor |
| vocativ | experimentule | experimentelor |
| articulat | experimentul | experimentele |
experimenta
/eks.pe.ri.menˈta/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză expérimenter < latină experimentare.
Definiții
- (v.tranz.) a încerca, a verifica prin experiență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | experimenta | experimentau |