← înapoi la căutare

expedientul

/eks.pe.diˈen.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din expedient.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru expedient.

expedient

/eks.pe.di'ent/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză expédient.

Definiții

  1. mijloc ingenios cu ajutorul căruia se poate face față unei situații grele; (p.ext.) mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativexpedientexpediente
genitiv-dativexpedientuluiexpedientelor
vocativexpedientuleexpedientelor
articulatexpedientulexpedientele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică