verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină exercitare.
Definiții
- (v.tranz.) a practica, a îndeplini o profesie, o funcție etc.
- (v.tranz.) a face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | exercita | exercitau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a exercita.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | exercitat | exercitaturi |
| genitiv-dativ | exercitatului | exercitaturilor |
| articulat | exercitatul | exercitaturile |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (înv.) care a dobândit îndemânare într-un anumit domeniu cu ajutorul exercițiilor.
- (despre o funcție, o profesie etc.) practicat.
- care acționează în mod stimulator (asupra cuiva sau a ceva).
- (despre un drept, un privilegiu, un sentiment) valorificat.
- (înv. și reg.; despre militari) instruit.
- (despre o acțiune) realizat.
Sinonime: 1: exersat, format
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru exercita.