executa
/eg.ze.kuˈta/Etimologie
Din franceză exécuter.
Definiții
- (v.tranz.) a face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua.
- (v.refl.) a face ceea ce i s-a spus.
- (v.tranz.) a face exerciții de gimnastică sau figuri de balet.
- a cânta o bucată muzicală.
- (v.tranz.) a sili pe debitor sa-și îndeplinească obligațiile.
- a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc.
- (v.refl.) a se supune, a da ascultare.
- a supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre de condamnare la moarte.
Exemple
- A executa un obiect.
- Executez o lucrare durabilă.
- Am executat tot ce mi-ai dat de făcut.
- A executa o hotărâre judecătorească.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | executa | executau |
Sinonime: 1: confecționa, efectua, face, făuri, înfăptui, realiza, (pop. și fam.) meșteri, meșterui, realiza, săvârși, 2: efectua, face, împlini, îndeplini, înfăptui, realiza, săvârși, (înv. și pop.) plini, 4: cânta, 6: aplica, îndeplini