execuție
/eɡ.zeˈku.ʦi.e/Etimologie
Din franceză exécution.
Definiții
- faptul de a executa; executare.
- încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale.
- aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte.
- ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe, la atribuirea copiilor în caz de divorț etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | execuție | execuții |
| genitiv-dativ | execuției | execuțiilor |
| vocativ | execuție | execuțiilor |
| articulat | execuția | execuțiile |