excepție
/eks'ʧep.ʦi.e/Etimologie
Din franceză exception < latină exceptio.
Definiții
- abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale.
- abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice.
- mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | excepție | excepții |
| genitiv-dativ | excepției | excepțiilor |
| vocativ | excepție | excepțiilor |
| articulat | excepția | excepțiile |