excelență
/eks.ʧe'len.ʦə/Etimologie
Din franceză excellence < latină excellentia.
Definiții
- titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | excelență | excelențe |
| genitiv-dativ | excelenței | excelențelor |
| vocativ | excelență | excelențelor |
| articulat | excelența | excelențele |