exarh
/egˈzarh/Etimologie
Din neogreacă ιξαρχοσ (íxarhos).
Definiții
- comandant al unei unități de cavalerie în armata romană.
- guvernator bizantin din Italia și din Africa de nord.
- (în biserica ortodoxă, în trecut) demnitate bisericească, superioară aceleia de mitropolit și inferioară aceleia de patriarh, care se conferea, prin delegație, de către patriarhia din Constantinopol; persoană care deținea această demnitate.
- organ de inspecție și de control al mănăstirilor dintr-o eparhie; arhiereu din acest organ.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | exarh | exarhi |
| genitiv-dativ | exarhului | exarhilor |
| vocativ | exarhule | exarhilor |
| articulat | exarhul | exarhii |