examen
/egˈza.men/Etimologie
Din franceză, latină examen.
Definiții
- mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi, de studenți, de candidați pentru ocuparea unui loc, a unui post etc.
- probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situații etc.
- cercetare amănunțită a unui lucru sau a unei ființe, în vederea ajungerii la o justă cunoaștere a lor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | examen | examene |
| genitiv-dativ | examenului | examenelor |
| vocativ | examenule | examenelor |
| articulat | examenul | examenele |