evinge
/e'vin.ʤe/Etimologie
Din latină ēvincere (după învinge).
Definiții
- (v.tranz.) (despre o persoană) a face ca o altă persoană să sufere o evicțiune.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | evingea | evingeau |
Din latină ēvincere (după învinge).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | evingea | evingeau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică