evidență
/e.viˈden.ʦə/Etimologie
Din franceză évidence < latină evidentia, italiană evidenza.
Definiții
- faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine.
- activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | evidență | evidențe |
| genitiv-dativ | evidenței | evidențelor |
| vocativ | evidență | evidențelor |
| articulat | evidența | evidențele |