evicțiune
/e.vik.ʦiˈu.ne/Etimologie
Din franceză éviction < latină evictio, evictionis.
Definiții
- (jur.) pierdere a posesiunii unui bun (imobil) ca urmare a exercitării de către o altă persoană a dreptului său asupra aceluiași bun.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | evicțiune | evicțiuni |
| genitiv-dativ | evicțiunii | evicțiunilor |
| vocativ | evicțiune | evicțiunilor |
| articulat | evicțiunea | evicțiunile |