etopee
/e.toˈpe.e/Etimologie
Din franceză éthopée, latină ethopoeia < greaca antică ἠθοποιία (ēthopoiía).
Definiții
- (liv.; rar) descriere, înfățișare a moravurilor și a sentimentelor oamenilor.
- figură de compoziție constând în zugrăvirea caracterului sau structurii psihice a unui personaj prin scrisori ori printr-o cuvântare, adesea fictive.
- figură de stil constând în personificarea unor lucruri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | etopee | etopei |
| genitiv-dativ | etopeii | etopei |
| articulat | etopeea | etopeile |