← înapoi la căutare

eticheta

/e.ti.ke'ta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză étiqueter.

Definiții

  1. (v.tranz.) a aplica o etichetă pe un obiect.
  2. (fig.) a califica pe cineva sau ceva așa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine.

Declinare

CazSingularPlural
verbetichetaetichetau

Sinonime: 2: califica, face, numi

etichetă

/e.ti'ke.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză étiquette.

Definiții

  1. bucată de hârtie, de carton etc. care se aplică sau se leagă de pachete, sticle etc. și pe care se indică conținutul, prețul, posesorul, destinația etc.
  2. (fig.) titlu, nume, calificativ sub care se prezintă sau figurează cineva sau ceva, ascunzând natura adevărată.
  3. (fig.) norme de comportare riguros stabilite la curțile monarhilor, în relațiile dintre diplomați etc.; (p.ext.) reguli convenționale de comportare (politicoasă), întrebuințate în relațiile dintre membrii unei clase, ai unei societăți etc.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativetichetăetichete
genitiv-dativeticheteietichetelor
vocativetichetăetichetelor
articulatetichetaetichetele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică