verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză étiqueter.
Definiții
- (v.tranz.) a aplica o etichetă pe un obiect.
- (fig.) a califica pe cineva sau ceva așa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | eticheta | etichetau |
Sinonime: 2: califica, face, numi
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză étiquette.
Definiții
- bucată de hârtie, de carton etc. care se aplică sau se leagă de pachete, sticle etc. și pe care se indică conținutul, prețul, posesorul, destinația etc.
- (fig.) titlu, nume, calificativ sub care se prezintă sau figurează cineva sau ceva, ascunzând natura adevărată.
- (fig.) norme de comportare riguros stabilite la curțile monarhilor, în relațiile dintre diplomați etc.; (p.ext.) reguli convenționale de comportare (politicoasă), întrebuințate în relațiile dintre membrii unei clase, ai unei societăți etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | etichetă | etichete |
| genitiv-dativ | etichetei | etichetelor |
| vocativ | etichetă | etichetelor |
| articulat | eticheta | etichetele |