eter

Etimologie

Din franceză éther < latină aether.

Definiții

1. combinație organică lichidă, incoloră, foarte volatilă și inflamabilă, cu miros aromatic specific, obținută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie.
2. substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă) având proprietăți fizice contradictorii, care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice.
3. (în concepția unor filozofi greci antici) al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer) din care ar fi alcătuite corpurile cerești.
4. (fig.) aer, atmosferă, cer, văzduh.

Declinare