etambreu
/e.tamˈbrew/Etimologie
Din franceză étambrai.
Definiții
- deschidere făcută în puntea unei nave pentru trecerea unui catarg, sau în bordaj, la pupă, pentru trecerea axului cârmei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | etambreu | etambreuri |
| genitiv-dativ | etambreului | etambreurilor |
| vocativ | etambreule | etambreurilor |
| articulat | etambreul | etambreurile |