verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză estimer < latină aestimare.
Definiții
- (v.tranz.) a evalua (cu aproximație), a aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru estima.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | estima | estimau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a estima.
Definiții
- valoare aproximativă cu care se înlocuiește valoarea exactă a unei mărimi atunci când măsurarea experimentală a acesteia este afectată de erori.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | estimat | estimate |
| genitiv-dativ | estimatului | estimatelor |
| vocativ | estimatule | estimatelor |
| articulat | estimatul | estimatele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- căruia i s-a determinat valoarea.
- (despre o mărime, o cantitate etc.) calculat cu aproximație.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru estima.