estacadă
/es.ta'ka.də/Etimologie
Din franceză estacade.
Definiții
- punte fixă construită la țărmul unei ape mari, către larg, pentru a realiza legătura cu vapoarele care nu pot acosta la chei.
- platformă așezată pe picioare înalte pentru a realiza comunicația între două puncte situate deasupra solului sau între un punct de pe sol și altul situat la înălțime.
- construcție din bare de lemn, de metal sau de beton armat, la intrarea într-un port sau la gura unui fluviu, pentru a micșora lățimea apei în acel loc.
- baraj construit de-a curmezișul unui curs de apă sau la intrarea într-un port maritim pentru protejarea contra minelor, corpurilor plutitoare etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | estacadă | estacade |
| genitiv-dativ | estacadei | estacadelor |
| vocativ | estacadă | estacadelor |
| articulat | estacada | estacadele |