est
/est/Etimologie
Din franceză est.
Definiții
- unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în partea unde răsare soarele, opus vestului.
- loc pe orizont unde răsare soarele; p. ext. regiune situată în locul unde răsare soarele.
Exemple
- Spre est.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | est | — |
| genitiv-dativ | estului | — |
| articulat | estul | — |
Sinonime: 1-2: orient, răsărit, (pop.) soare-răsare, (reg.) răsai, răsăriș, zorit, (înv.) ost
Antonime: apus, asfințit, vest