esplanadă
/es.pla'na.də/Etimologie
Din franceză esplanade < italiană spianata. Provine din latină planus.
Definiții
- suprafață (plantată cu arbori, iarbă și flori) aflată, de obicei, în fața unei clădiri importante sau a unui ansamblu arhitectural.
- stradă largă având în mijlocul ei alei bogat plantate cu arbori, iarbă și flori.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | esplanadă | esplanade |
| genitiv-dativ | esplanadei | esplanadelor |
| articulat | esplanada | esplanadele |