escroacă
/es'kro̯a.kə/Etimologie
Din escroc.
Definiții
- persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungașă, șarlatană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | escroacă | escroace |
| genitiv-dativ | escroacei | escroacelor |
| vocativ | escroaco | escroacelor |
| articulat | escroaca | escroacele |