erou
/eˈrow/Etimologie
Din franceză héros < latină heros.
Definiții
- persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie prin abnegație deosebită sau în alte împrejurări grele ori în muncă.
- ostaș căzut pe câmpul de luptă.
- personaj principal al unei opere literare.
- personaj principal al unei întâmplări; persoană care, într-o anumită împrejurare, atrage atenția asupra sa.
- (în mitologia greco-romană) semizeu, persoană născută dintr-o zeitate și o ființă pământeană, înzestrată cu puteri supraomenești sau care a devenit celebră prin faptele sale deosebite.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | erou | eroi |
| genitiv-dativ | eroului | eroilor |
| vocativ | eroule | eroilor |
| articulat | eroul | eroii |